cu
![]() |
Multillingüe
editar
Símbolu
editar- (Llingüística) Códigu de llingua ISO 639-1 pal eslavu antiguu eclesiásticu.
Sinónimos editar
Términos rellacionaos editar
Referencies
editar
Asturianu
editar
Pronunciación
editar- [ ˈku ]
«cu» (rexistru)
Sustantivu
editarfemenín singular cu; plural cus
- (Escritura) Nome de la decimoctava lletra del alfabetu llatín asturianu, representada por q.
Traducciones y equivalencies
editar«cu»: nome de lletra
Interxeición
editar- Voz pa imitar el cantar del cuquiellu.
Sinónimos editar
Usu editar
- Úsase repetida cu-cu.
Referencies
editar- Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
- Diccionariu de consultes llingüístiques del asturianu, Ramón d'Andrés Díaz, Ediciones Trabe, 2021, Uviéu; ISBN: 978-84-18286-55-1. Páx.: 429, na entrada "[nomes de les lletres]".
Aragonés
editar
Pronunciación
editar- [ ˈku ]
Sustantivu
editarfemenín singular cu; plural cus
- (Escritura) Cue (nome de lletra).
Referencies
editar- Ortografía de l'aragonés; Academia Aragonesa de la Lengua, Zaragoza, 2023; ISBN: 978-84-09-57994-5. Consulta on-line
Catalán
editar
Pronunciación
editar- [ ˈku ]
Sustantivu
editarfemenín singular cu; plural cus
- (Escritura) Cu (nome de lletra).
Referencies
editar- Diccionari de la llengua catalana; Institut d'Estudis Catalans, 2ª edición, 2007. ISBN: 978-84-297-5977-8. Versión on-line.
Español
editar
Pronunciación
editar- [ ˈku ]
Sustantivu
editarfemenín singular cu; plural cus ~ cúes
- (Escritura) Cu (nome de lletra).
Referencies
editar- Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.
- Ortografía de la lengua española; Real Academia Española & Asociación de Academias de la Lengua Española, 2010, ISBN: 978-84-670-3426-4.
- Diccionario panhispánico de dudas; Real Academia Española, 2005; ISBN: 978-8429406238. Versión on-line.
Sicilianu
editar
Preposición
editar- Con (compañía).