Mira tamién: terrèstre

Asturianu editar

  Pronunciación y silabación: [ teˈres.tɾe ]

  Axetivu editar

singular masculín, femenín y neutru terrestre ; plural masculín y femenín terrestres

  1. (Bioloxía) Relativo a un animal o a un vexetal que vive en tierra, non nel agua.
    Los cetáceos son los únicos mamíferos que nun son terrestres.
  2. (Xeografía) Relativo o perteneciente a la superficie del planeta que nun ta cubierta por agua.
    La frontera terrestre entre España y Francia márcala'l cordal de los Pirineos.
  3. (Astronomía) Relativo al planeta Tierra.
    L'añu terrestre dura 365 díes; La órbita terrestre.

  Sinónimos

  Antónimos

  Pallabres rellacionaes

  Traducciones y equivalencies editar

Referencies editar

  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.


Aragonés editar

  Pronunciación y silabación: [ teˈres.tɾe ]

  Axetivu editar

singular masculín y femenín terrestre; plural masculín y femenín terrestres

  1. (Bioloxía) Terrestre (que vive en tierra).
  2. (Xeografía) Terrestre (de la superficie de la Tierra).
  3. (Astronomía) Terrestre (del planeta Tierra).

  Sinónimos

  Antónimos

  Pallabres rellacionaes

Referencies editar

  • Aragonario. Diccionario castellano/aragonés; Proyecto LINGUATEC & Gobierno de Aragón. Páxina web.


Catalán editar

  Pronunciación y silabación: catalán oriental [ təˈres.tɾə ]; catalán occidental [ teˈres.tɾe ]

  Axetivu editar

singular masculín y femenín terrestre; plural masculín y femenín terrestres

  1. (Bioloxía) Terrestre (que vive en tierra).
  2. (Xeografía) Terrestre (de la superficie de la Tierra).
  3. (Astronomía) Terrestre (del planeta Tierra).

  Sinónimos

  Antónimos

  Pallabres rellacionaes

Referencies editar

  • Diccionari de la llengua catalana; Institut d'Estudis Catalans, 2ª edición, 2007. ISBN: 978-84-297-5977-8. Versión on-line.
  • Diccionari normatiu valencià; Acadèmia Valenciana de la Llengua. Consulta on-line.


Español editar

  Pronunciación y silabación: [ teˈres.tɾe ]

  Axetivu editar

singular masculín y femenín terrestre; plural masculín y femenín terrestres

  1. (Bioloxía) Terrestre (que vive en tierra).
  2. (Xeografía) Terrestre (de la superficie de la Tierra).
  3. (Astronomía) Terrestre (del planeta Tierra).

  Sinónimos

  Antónimos

  Pallabres rellacionaes

Referencies editar

  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


Francés editar

  Pronunciación y silabación: [ tɛ.ʁɛstʁ ]

(rexistru)

  Axetivu editar

singular masculín y femenín terrestre; plural masculín y femenín terrestres

  1. (Bioloxía) Terrestre (que vive en tierra).
  2. (Xeografía) Terrestre (de la superficie de la Tierra).
  3. (Astronomía) Terrestre, terraqueu (del planeta Tierra).

  Antónimos

  Pallabres rellacionaes

Gallegu editar

  Pronunciación y silabación: [ tɛˈrɛs.tɾe ]

  Axetivu editar

singular masculín y femenín terrestre; plural masculín y femenín terrestres

  1. (Bioloxía) Terrestre (que vive en tierra).
  2. (Xeografía) Terrestre (de la superficie de la Tierra).
  3. (Astronomía) Terrestre (del planeta Tierra).

  Sinónimos

  Antónimos

  Pallabres rellacionaes

Referencies editar

  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • Dicionario de pronuncia da lingua galega; Universidade de Santiago de Compostela & Instituto da Lingua Galega; ISSN: 2660-8235. Páxina web.


Portugués editar

  Pronunciación y silabación: [ tɨˈʁɛʃ.tɾɨ ]

  Axetivu editar

singular masculín y femenín terrestre; plural masculín y femenín terrestres

  1. (Bioloxía) Terrestre (que vive en tierra).
  2. (Xeografía) Terrestre (de la superficie de la Tierra).
  3. (Astronomía) Terrestre (del planeta Tierra).

  Sinónimos

  Antónimos

  Pallabres rellacionaes

Referencies editar