monte
AsturianuEditar
Pronunciación y silabación: [ ˈmo(ŋ)n.te ]
Etimoloxía: Del llatín mons, -ntis (monte).
SustantivuEditar
masculín singular monte; plural montes
- (Xeoloxía), (Xeografía) Elevación considerable del terrenu, normalmente mayor de 200m.
- (Xeografía) Términu pa nomar un monte particular.
- El monte más altu de la Tierra ye'l monte Everest.
- Conxuntu d'árboles agrupaos.
- Terrenu qu'ocupa un conxuntu d'árboles agrupaos.
Sinónimos
Pallabres rellacionaes
TraduccionesEditar
«monte»: elevación del terrenu
«monte»: términu pa nomar un monte particular
«monte»: conxuntu d'árboles; terrenu d'árboles
Consulta na Wikipedia l'artículu tocante a «monte».
EspañolEditar
Pronunciación y silabación: [ ˈmon.te ]
SustantivuEditar
masculín singular monte; plural montes
- (Xeoloxía), (Xeografía) Monte (elevación del terrenu menor de 700 m pero mayor de 200 m).
- (Xeografía) Monte (términu pa nomar un monte particular).
Pallabres rellacionaes
GalleguEditar
Pronunciación y silabación: [ ˈmon.te ]
SustantivuEditar
masculín singular monte; plural montes
- (Xeoloxía), (Xeografía) Monte (elevación del terrenu).
- (Xeografía) Monte (términu pa nomar un monte particular).
Sinónimos
- [1] montaña
ItalianuEditar
Pronunciación y silabación: [ ˈmon.te ]
SustantivuEditar
masculín singular monte; plural monti
- (Xeoloxía), (Xeografía) Monte (elevación del terrenu).
- (Xeografía) Monte (términu pa nomar un monte particular).
Sinónimos
- [1] montagna
PortuguésEditar
Pronunciación y silabación: [ ˈmõ.tɨ ]
SustantivuEditar
masculín singular monte; plural montes
- (Xeoloxía), (Xeografía) Monte (elevación del terrenu menor de 700 m pero mayor de 300 m).
- (Xeografía) Monte (términu pa nomar un monte particular).