Mira tamién: èra, -era

Asturianu editar

  Pronunciación y silabación: [ ˈe.ɾa ]

  Sustantivu editar

femenín singular era; plural eres

  1. (Cronoloxía) Periodu llargu de tiempu marcáu por un fechu concretu o unos fechos concretos na historia del ser humanu, d'un país, d'un pueblu, d'un arte, etc.

  Sinónimos editar

  Traducciones y equivalencies editar

Referencies editar

  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.


Aragonés editar

  Pronunciación y silabación: [ ˈe.ɾa ]

  Sustantivu editar

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

  Sinónimos editar

Referencies editar

  • Aragonario. Diccionario castellano/aragonés; Proyecto LINGUATEC & Gobierno de Aragón. Páxina web.


Catalán editar

  Pronunciación y silabación: catalán oriental [ ˈe.ɾə ]; catalán occidental [ ˈe.ɾa ]

  Sustantivu editar

femenín singular era; plural eres

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

  Sinónimos editar

  Forma de verbu editar

  1. Primer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser ~ ésser.
  2. Tercer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser ~ ésser.

Referencies editar

  • Diccionari de la llengua catalana; Institut d'Estudis Catalans, 2ª edición, 2007. ISBN: 978-84-297-5977-8. Versión on-line.
  • Diccionari normatiu valencià; Acadèmia Valenciana de la Llengua. Consulta on-line.


Español editar

  Pronunciación y silabación: [ ˈe.ɾa ]

  Sustantivu editar

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

  Sinónimos editar

  Forma de verbu editar

  1. Primer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.
  2. Tercer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.

Referencies editar

  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


Gallegu editar

  Pronunciación y silabación: [ ˈɛ.ɾa ]

  Sustantivu editar

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

  Sinónimos editar

  Forma de verbu editar

  1. Primer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.
  2. Tercer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.

Referencies editar

  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • Dicionario de pronuncia da lingua galega; Universidade de Santiago de Compostela & Instituto da Lingua Galega; ISSN: 2660-8235. Páxina web.


Inglés editar

  Pronunciación y silabación: inglés británicu [ ˈɪə.ɹə ]; inglés americanu [ ˈɛɹ.ə ], [ˈɪɚ.ə ]

(rexistru)
(rexistru)

  Sustantivu editar

singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

  Sinónimos editar


Mirandés editar

  Pronunciación y silabación: [ ˈɛ.ɾɐ ]

  Sustantivu editar

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

  Sinónimos editar

Portugués editar

  Pronunciación y silabación: [ ˈɛ.ɾɐ ]

  Sustantivu editar

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

  Sinónimos editar

  Forma de verbu editar

  1. Primer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.
  2. Tercer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.

Referencies editar


Rumanu editar

  Pronunciación y silabación: [ jeˈra ]

  Forma de verbu editar

  1. Tercer persona singular del imperfeutu d'indicativu d'a fi.