mio
![]() |
AsturianuEditar
Pronunciación y silabación: [ ˈmjo ]
AxetivuEditar
singular masculín, femenín y neutru mio ; plural masculín y femenín mios
- Posesivu que correspuende a la primer persona singular.
SinónimosEditar
Pallabres rellacionaesEditar
LlocucionesEditar
UsuEditar
- Pue usase tanto antepuestu como pospuestu al sustantivu, y tamién como atributivu y nucleu: la mio casa; la casa mio; la casa ye mio; la mio ye vieya.
TraduccionesEditar
«mio»: posesivu de 1r. persona singular (yo)
ReferenciesEditar
- Gramática de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2001, Uviéu, 3ª edición; ISBN: 84-8168-210-8. Consulta PDF on-line.
- Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
ItalianuEditar
Pronunciación y silabación: [ ˈmi.o ]
AxetivuEditar
singular masculín mio, femenín mia; plural masculín miei, femenín mie
- Mio.